Cum prinzi crap mare si mult la Balaton

În primul rând îți trebuie un loc bun, iar prin loc bun se înțelege în cazul de față o zonă cu structuri submerse, lucru destul de rar întâlnit pe imensul lac din Ungaria. Dacă Gabi Tomulescu a descris în articolul precedent aventura echipei noastre în concursul IBCC 2017, eu am să insist pe tehnica de pescuit. Pentru că, atât în concurs, cât și în afara acestuia, am reușit anul acesta să prindem crapi foarte frumoși. Iată cum am procedat.

Din capul locului trebuie să spun că într-o zonă bună a Balatonului nădirea trebuie să fie una consistentă și adaptată trăsăturilor. Noi am folosit porții egale de nadă pentru fiecare lansetă plantată, iar de data aceasta discutăm despre porții generoase – aproximativ 5 kilograme.

NĂDIRE EXTINSĂ ÎN PREAJMA BALIZELOR

Sigur că nada noastră nu a fost compusă numai din boilies. Am avut semințe preparate, extra cânepă sărată și puțin picantă, alune tigrate și – bineînțeles – boilies de mai multe dimensiuni. Un lucru important: jumătate din cantitatea de boilies din găletușa pentru plantat era formată din bile de 20 și 24 mm tăiate în două. Pentru o mai bună fixare pe substrat în condiții de curent puternic. Zonele de pescuit fiind reperate, să nu vă imaginați că trânteam 5 kg de nadă deasupra monturii, apoi plecam cu barca la mal, derulând fir. Nicidecum. Nădirea era una mai extinsă în perimetrul balizelor, iar pe lângă montură aterizau câteva particule. În acest mod trăsătura putea surveni și la puțin timp după plantare. Și nu au fost rare astfel de cazuri.

FINEȚE & REZISTENȚĂ

Monturile pe care le-am folosit au fost unele în care am încercat – pe cât posibil – să obținem un echilibru cât mai bun între finețe și rezistență. Era practic prima săptămână de primăvara adevărată, iar apa avea 8 grade Celsius. Pe durata partidei s-a mai încălzit, deoarece și temperaturile exterioare au fost în creștere. Din acest considerent am pescuit cu cârlige numărul 6, tip Kurv Shank, pe care le-am legat cu un fir de păr mai lung pe care am pus momeli duble. Ne interesau crapii săriți de 5 kilograme, iar la Balaton chiar și cei de 5-6 au gurile mai mari și mai puternice (dacă pot spune așa) decât în mod obișnuit. Firul pentru legat cârligele a fost unul moale, suplu, de 20 lb rezistență, pe care l-am lestat din considerentul că monturile erau destul de lungi.

DRILURI LUNGI, DE 45 DE MINUTE!

Cu agrafe rapide am prins forfacele de clipsurile pentru plumb pierdut și le-am securizat cu conuri de cauciuc. Clipsurile pentru plumb pierdut au fost unele normale, însă cu blocajul vârtejului, iar noi am tăiat cu foarfeca partea de prindere a greutății. Ambele componente, atât urechiușa pe care se pune plumbul, cât și tubul prin care trece firul principal. În acest mod, cu vârtejul blocat, clipsul tăiat și greutate de 250 de grame, chiar și un ciortan de 2 kilograme are forță să scape de greutate după trăsătură. Pentru că aspectul acesta ne interesa foarte mult, în condițiile în care, pe cod roșu de furtună, peștii trebuiau aduși la mal de la 450 de metri. Trebuie să întăresc faptul că un dril care durează minimum 45 de minute, dacă este făcut cu plumbul de 250 de grame agățat la montură, are șanse foarte mici să se finalizeze cu crapul în minciog. De cele mai multe ori peștele se pierde pe drum.

SUBSTRATUL ACCIDENTAT, O PROBLEMĂ

Am ajuns la înaintașul monofilament, o parte esențială a echipamentului nostru. Așa cum am spus de la început, am avut parte de un substrat accidentat, cu pietre și chiar bolovani foarte mari, iar scoicile erau prezente din abundență. Atunci când intratul cu barca pe lac era permis, nu existau probleme prea mari din acest punct de vedere, deoarece ajungeam în zona peștelui fără să tensionăm prea tare firul principal, iar acesta ne aștepta cuminte cu cârligul în gură și fără plumb pe montură. În general, atunci când peștele a eliberat plumbul și nu simte tensiune în fir, se ridică în masa apei și stă destul de cuminte. Problemele mari apar atunci când accesul pe apă cu barca este interzis (cod roșu), iar peștii trebuie aduși la mal de la distanța de 450 de metri. Diferențele de nivel, pragurile și bolovanii cu scoici de pe traseu devin un coșmar. Din aceste considerente am pescuit cu un înaintaș care vi se poate părea supradimensionat – 0,60 mm, monofilament –, special proiectat pentru astfel de cazuri. Am pus aproximativ 25 de metri la fiecare mulinetă. Apoi am avut firul principal textil, câte 550 de metri, pus pe tamburi foarte mari. În fine, o altă eventuală disproporție ar putea părea lansetele, care au fost unele scurte (3 metri), ușoare, dar cu o rezervă bună de putere. Evident, am ales această ultimă variantă pentru o mai bună manevrare în barcă.

LOCUL, NADA ȘI PESCARII

În condițiile pe care le-am descris mai sus am prins foarte mulți crapi mari și frumoși, atât în concurs, cât și în afara acestuia. Pe finalul partidei, deoarece singura miză pentru noi rămăsese trofeul și nu ne mai interesa cantitatea, am încercat chiar să plantăm cu trei boiliesuri de 24 mm pe firul de păr. Am avut două trăsături la aceste monturi, peștii au luat fir timp de 30 de secunde (până am ajuns de la cort la lansete), însă niciunul nu s-a înțepat. Mai mult ca sigur că nu erau de gabaritul pe care-l așteptam noi și momelile au fost exagerate pentru gurile lor. Am consumat în total, în o săptămână, vreo 150 de kilograme de nadă, din care aproximativ 70 de kilograme de boilies. În completare, semințe și alune tigrate, așa cum am mai spus. Boiliesul a funcționat excelent, iar în a doua jumătate a partidei crapii pe care-i prindeam aveau burțile pline. Probabil că, dacă am fi nădit mai mult, am fi avut mai multe trăsături, însă – din păcate – chestiunea aceasta nu ne mai interesa. Concluzia mea ar fi următoarea: la Balaton, pe un loc bun care ține pește, cu o strategie de nădire corectă și cu un echipament bine adaptat poți face partide memorabile.

Postat de pe 26 Nov 2017, in categoria CRAP, SPOT. Poti urmari raspunsurile la aceasta postare prin RSS. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

LASA UN COMENTARIU

Log in | Gabfire