Istoria berii

Hamei, malț, apă și drojdie de bere.

Este dificil să se atribuie inventarea berii unei anumite perioade de cultură sau de timp, dar băuturile fermentate au apărut alături de dezvoltarea agriculturii cerealiere în urmă cu 12.000 de ani. Triburi de vânători-culegători s-au stabilit în așezări agrare, lângă culturile de bază, cum ar fi grâul, orezul, orzul și porumbul, de aici derivând procesul de fermentație și implicit inventarea berii.

Arheologii au scos la iveală vase ceramice în anul 3400 î.Hr. care prezentau reziduuri de bere, iar în 1800 î.Hr., o odă dedicată zeiței sumeriene a berii descrie o rețetă pentru o bere străveche iubită de preotese din acea vreme. Această băutură bogată în nutrienți a fost o piatră de temelie a dietei sumeriene, probabil și o alternativă sigură a apei potabile din râuri și canale din apropiere, care adesea erau contaminate cu
deșeuri animale.

Consumul de bere a înflorit sub Imperiul Babilonian. Muncitorii de-a lungul Nilului erau adesea plătiți cu această băutură nutritivă, dulce, și toată lumea, de la faraoni la țărani, chiar și copii, consuma bere, ca parte din dieta lor de zi cu zi. Multe dintre aceste beri antice au fost aromatizate cu ingrediente neobișnuite, cum ar fi mătrăguna și uleiul de măsline. În Evul Mediu, călugării creștini au început fabricarea berii cu hamei.

Cea mai veche băutură alcoolică cunoscută este un amestec vechi de 9000 de ani, din China, făcut din orez, miere și fructe, iar prima bere de orz a fost cel mai probabil născută în Orientul Mijlociu. Chiar dacă această băutură se consuma cu siguranță și înainte, dovezi ale producției de bere datează de 5000 de ani, de la sumerienii din Mesopotamia antică.

Nu se știe cu exactitate cum a pătruns berea în Grecia. Se pare totuși că grecii s-au inspirat de la egipteni. La romani, Diodorus Siculus scria în „Bibliotheca Historica” că berea era consumată ca și vinul. Interesant este faptul că el atribuia fabricarea berii lui Dionisos, zeul grec al vinului, în contextul în care există legenda în care acesta a plecat scârbit din Mesopotamia din cauza afecţiunii locuitorilor pentru bere. În Imperiul
Roman, berea, considerată „barbară”, era consumată mai mult în zonele limitrofe, unde vinul era mai greu de obținut.

Reinheitsgebot
Din punct de vedere istoric vorbind, apa nu a fost întotdeauna potabilă pentru cele mai multe culturi, și băuturile alcoolice, cum ar fi berea (dar și igienizate prin încălzire), ar fi fost mai sigure. Desigur, aspectul de atunci al berii era diferit, în timp metodele de fabricare ale berii evoluând. Babilonienii obișnuiau să bea bere cu un pai care era mai gros, plin de cereale. Dar, în 1516, legea “Reinheitsgebot” a purității berii din Germania a stabilit că apa, hameiul și orzul sunt principalele ingrediente pentru fabricarea berii acceptabile (drojdia s-a adăugat la listă cu câteva secole mai târziu).

Postat de pe 5 Jul 2017, in categoria DIVERSE, SPOT. Poti urmari raspunsurile la aceasta postare prin RSS. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

LASA UN COMENTARIU

Log in | Gabfire