Linia udă

O iarnă ca asta, de care tocmai ne scuturăm, este periculoasă. În primul rând, dacă există atracția copcii, gheața s-ar putea să joace feste și există riscul ca bălosul, albitura, să nu se mai ivească prin gaura strâmtă atâta timp cât aceasta s-a spart și a înghițit cutia cu libelule, termosul cu țuică fiartă, scăunelul pliant și pescarul temerar. A fost o vreme plină de ispite, căci am fost năpădiți de forme feminine ațâțătoare, inclusiv aici pe copertă, chestie care a făcut să pocnească a rău carboanele în huse. Unii și-au făcut cruce și și-au scuipat în sân. Alții și-au adus aminte de neveste, ori pur și simplu și-au dat banii de mulinetă pe impulsuri telefonice păcătoase, ore întregi, la linia fierbinte. Au trebuit să se întâmple toate astea pentru a ne da seama că pescarul este un amestec de înger și diavol, de călugăr uscat și Terente transpirat. Cum ar fi altfel, când mirosul de pește îl face să-și piardă mințile, să-și sărute captura în mucus, să se pozeze pervers cu ea în tot felul de poziții, întrebându-se dacă să-i dea în cap, ori să-i dea drumul? Și parcă asta nu ar fi fost de ajuns, nu se desparte de saltele de primire, de feromoni, arome, parfumuri și de tot felul de năluciri, doar, doar o pune o pune botul – știm noi cine. Ei bine, dacă bugetul înoirii echipamentelor de pescuit a reușit să supraviețuiască Zilei îndrăgostiților și Dragobeților, trebuie să fiți conștienți că mai sunt două încercări grele în Martie, de întâi și de opt. Și să mai știți că fierbințelile care atrag pescarul în păcatul ispitei trec totuși ușor cu apă. Apă multă, cât vedeți cu ochii.

Postat de pe 26 Feb 2013, in categoria FARA PLASE. Poti urmari raspunsurile la aceasta postare prin RSS. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

LASA UN COMENTARIU

Log in | Gabfire