Pescuit pe carpodroame: probleme esentiale de evitat

În anumite situații – cand facem un pescuit pe carpodroame –, cheia succesului unei partide de pescuit la crap stă în precizia cu care pescuim. Din punctul meu de vedere, pe lacurile unde există o presiune crescută asupra peștilor, strategiile de nădire extinsă și aruncatul monturilor la întâmplare nu sunt chestiuni recomandate. Nu te poți baza pe conceptul „am nădit, am lansat, lasă că vine el și acolo, caută mâncarea”. Pentru că poate să nu vină deloc. Prin urmare, îmi propun să vorbesc despre câteva probleme pe care le consider esențiale în astfel de situații.

Pescuitul pe carpodroame

În primul rând, pe lacurile comerciale, standurile de pescuit sunt de două feluri – cu deschidere liberă de apă și cu structuri de suprafață, dacă pot să le numesc așa. Iar aici mă refer la maluri (vizavi sau stânga-dreapta), respectiv plauri sau bariere de stuf. Și într-un caz și în altul trebuie să pescuim precis.

Locurile deschise
Când pescuim pe un astfel de stand, markerul devine un element obligatoriu. Pentru că, în ciuda faptului că în fața noastră avem numai apă (iar malul opus este foarte departe), substratul poate avea conformații diferite. Și chiar dacă nu reușim să identificăm nicio structură submersă, trebuie să găsim zonele de fund cu cât mai puțin nămol. În sfârșit, dacă avem ghinionul ca să nu putem marca nicio structură (prag, butuc, agățătură etc.) și nicio zonă tare, markerul este la fel de important, deoarece zona bună trebuie să ne-o facem singuri. Să știți că și pe un substrat moale peștii se hrănesc, iar dacă vin în număr mai mare o astfel de zonă poate deveni una „tare” cu marele ajutor al crapilor. Pentru că ei vor curăța porțiunea respectivă. Indiferent în care situație, să spunem că am poziționat markerul. Urmează nădirea (despre care am să vorbesc în pasajul următor), iar apoi căutarea zonei pentru lanseta următoare. Nu, nu este cazul să avem trei-patru lansete cu markere. Pentru că vom clipsa lanseta aruncată în prima zonă și vom memora foarte bine direcția pe care am aruncat. Dacă aceste două coordonate sunt corecte (azimut&distanță), montura noastră va ateriza mereu în același loc, cu abateri foarte mici. Operațiunea se repetă pentru fiecare lansetă. Pe vremuri pescuiam cu patru lansete, dintre care trei erau plasate la precizie, iar cu a patra aruncam mereu în alt loc, la întâmplare. Acum, am renunțat la lanseta călătoare și folosesc numai trei lansete cu mulinetele bine clipsate.

Locurile închise
În cazul în care ajungem să lansăm în preajma malului opus sau lângă malurile din dreapta-stânga, în cazul în care avem plauri în apropiere sau bariere de stuf, lucrurile se simplifică în ceea ce privește precizia nădirii și a lansării. Se complică la scos crapii, dar nu asta este tema articolului de față. Ei bine, în astfel de situații, nu avem de nevoie de marker. Pentru că informații despre consistența substratului putem afla și cu lanseta cu plumb simplu, iar direcțiile le vom puncta simplu, având repere la suprafață. Este important să aruncăm de mai multe ori lanseta și, în final, să o clipsăm, după ce suntem mulțumiți de poziția pe care aterizează plumbul. Iar abia apoi să atașăm forfacul pe montură. Nu este deloc recomandat, în cazurile în care lansăm lângă structuri, să încercăm clipsarea cu montura pe lansetă. Pentru că o vom agăța și o vom rupe. Dacă efectuăm această operațiune numai cu plumbul pe montură, chiar dacă vom arunca pe mal sau în plaur, cu o smucitură vom scoate greutatea de acolo.

Nădirea la punct fix
Aici iar se ridică o întrebare. După ce am marcat zonele dorite (din cele două situații de mai sus), cum procedăm să nădim punctual pe fiecare? Mai cu seamă dacă folosim spombul. Există două variante. Una mai complicată (profesionistă, să-i spunem) și alta mai simplă, iar eu nu vă ascund faptul că o folosesc pe cea de-a doua. Totuși îmi fac datoria să o explic și pe prima. Este vorba despre măsurarea firului de pe tamburul mulinetelor și clipsarea la o distanță identică a firului de pe mulineta de la spod. Acest lucru se face destul de ușor cu ajutorul a doi picheți, pe care îi batem pe mal la o distanță de 4-5 metri și pe care desfășurăm firul până ajungem la clips. Și tot așa, pentru fiecare lansetă, dacă le aruncăm în zone total diferite. Să nu uităm că deseori pescuim cu două lansete într-o zonă (să zicem în lateralele locului nădit), iar atunci o măsurătoare este valabilă pentru două monturi. Varianta mai simplă, cea pe care o folosesc și eu, este tăierea firului principal de la leadcore și atașarea spombului. Este evident că racheta va ateriza exact acolo unde am clipsat montura. Iar după nădire prindem înapoi leadcore-ul. Sigur că în cazul acesta folosesc rachete mici, iar spombul meu preferat a devenit modelul cel mai mic.

Cantitatea de nadă
Poate că ceea ce am descris până acum vi se pare complicat, iar toate operațiunile prezentate trebuie făcute înainte de începerea pescuitului propriu-zis. Însă din acest moment situația se simplifică, vom munci mai puțin pe durata partidei și vom avea eficiență mai mare. Eu nădesc foarte puțin (3-4 spombulețe pe fiecare montură), iar apoi aștept trăsăturile. În funcție de numărul acestora repet regulat nădirea, pe finalul partidei ajungând la un singur spomb. Ca să fiu sigur că peștele care-mi vizitează zona ajunge și la cârlig. Chiar dacă nădim numai cu semințe, numai cu boilies sau cu o combinație semințe-boilies (preferata mea, cel puțin pe început de partidă), lucrurile stau – din punctul meu de vedere – la fel. Fac o precizare: aici discutăm despre pescuitul crapului, deoarece în cazul amurului cantitatea de nadă trebuie să fie mai mare, iar zona nădită mai extinsă. Dacă lucrurile merg conform planului și am trăsături, nu intervin deloc cu bastonul de nădire, ci rămân pe varianta câteva spombulețe din când în când. Pentru că bilele propulsate cu bastonul vor cădea totuși împrăștiat, iar eu nu-mi doresc să îndepărtez crapii de monturi.

Momeli critic echilibrate
Întotdeauna încep o astfel de partidă cu momeli ușoare, critic echilibrate. Snowmanul este o soluție foarte bună, însă, din cauza folosirii excesive de către pescari în lacurile pe sistem catch and release, s-ar putea ca peștii să trateze cu prudență omul nostru de zăpadă. Să nu uităm că din clasicele pop up-uri putem face tot felul de altfel de momeli ușoare, cu forme schimbate. Iar eu vă prezint la finalul articolului una dintre acestea. Spuneam la începutul partidei, pentru că după ce am câteva trăsături și gabaritul crapilor prinși nu este chiar cel pe care mi-l doresc, se întâmplă să renunț la critic echilibrate și să pun pe firele de păr boilies simplu. De asemenea, la nădire, în a doua parte a partidei, scot semințele din ecuație și mă rezum la boilies. Întreg și tăiat în două sau în patru.

Postat de pe 9 Nov 2017, in categoria CRAP, SPOT. Poti urmari raspunsurile la aceasta postare prin RSS. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

LASA UN COMENTARIU

Log in | Gabfire