Pescuitul pentru toti, toti cei care am ramas

pescuitul_pentru_toti_malin_musatescu_senior

Ce le rezervă 2016 pescarilor români? Dacă ne uităm în jurul nostru după ceva ape, vom constata că nu mai avem râuri, pentru că râu nu se numește acea răstocire făcută cu buldozerele în albia minoră de tot felul de golani de partid care au devenit peste noapte patroni de balastiere cu aviz criminal de mediu.

Nici mai sus, la munte, dacă mergem, nu mai găsim mare lucru, băieții deștepți din energie trecând totul prin țeava microhidrocentralelor făcătoare de certificate verzi.

Reîntorși spre câmpie, vom găsi cohorte de braconieri care decimează sărăcia piscicolă a barajelor, sărăcie rămasă după ce hidrotehnicienii și-au luat, în stilul lor șantierist, tainul de pește. Dunărea, între Cazane și Tulcea, este braconată cu sălbăticie, iar lacurile de câmpie au ajuns la cheremul patronilor de pripas, care le-au transformat în mocirle cu crapi chinezești.

La rândul ei, Delta este sufocată de plase, de cherhanale și de braconieri atât de tare încât abundența în pește de altădată a locului o mai găsim doar în spatele digurilor incintelor private, așa că în 2016 – conform ecuației cerere/ofertă – va fi cu siguranță mai ieftin să mergem la știucă în Suedia decât la Tulcea în jos, pe un mal frumos. Și recunosc că trebuie să accept cu amărăciune că Republica Moldova a interzis anul acesta pescuitul comercial în ape publice, că Ungaria a făcut lucrul acesta încă de anul trecut. La noi probabil se va întâmpla minunea doar atunci când hecatomba piscicolă va fi evidentă pentru toată lumea. Inclusiv pentru adunătura de funcționari publici inutili de la ANPA, care colectează bani din concesiuni, din licențe de piscicultură și din permise de pescuit sportiv în ape publice fără a investi nici măcar un leu în refacerea și protejarea acestora.

Iată deci că 2016, în materie de fire întinse, e și nu e, pentru că, fără pești, fără ape, ce mai rămâne din pescuit? Dacă nici măcar cu supradoze de optimism nu mai putem spera la captura cea mare, înseamnă că s-a spulberat visul, iar fără vis nimic nu e.

În această ordine de idei, nu pot decât să constat cu tristețe că, dacă în 1919 apărea prima revistă de pescuit de la noi, astăzi revista în care citiți aceste rânduri este utimul mohican al presei de pescuit din România. Aici am ajuns.

Mălin Mușatescu

PPT Senior Editor

Postat de pe 16 Feb 2016, in categoria ARHIVA, FARA PLASE, SPOT. Poti urmari raspunsurile la aceasta postare prin RSS. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

1 Comment for “Pescuitul pentru toti, toti cei care am ramas”

  1. bogdan

    Muuult adevar….FELICITARI PENTRU ACEST ARTICOL!!!!!!!


LASA UN COMENTARIU

Log in | Gabfire