Pescuitul si busola

Din ce în ce mai multe tehnici de pescuit duc inevitabil spre specializări tot mai înguste, iar această tendinţă atrage după sine calibrări mereu mai fine ale echipamentelor în nişe tot mai distincte. Acum 30 de ani, pescarul universal, care pescuia obleţi, crapi şi ştiuci, era imaginea standard. Astăzi, distanţele dintre aceste specii de peşti în ceea ce priveşte pescuitul sunt atât de kilometrice încât pescarul este nevoit să se concentreze pe una dintre ele pentru a putea răzbi până la capătul nişei, acolo unde îl împinge de la spate pasiunea. Pentru că este greu să fii la curent permanent cu avalanşa de noutăţi în materie de echipament, monturi, nade şi tehnici. Şi mai ales pentru că este greu să susţii financiar o dezvoltare egală pe cele trei nişe. Acesta este motivul pentru care pescarul de crap rar va merge să pescuiască ştiucă, iar pescarul de staţionar nu va fi văzut la cort cu ochii ţintă la avertizoarele rod-podului.

Să recunoaştem: este greu pe malul apei să fii bun la toate. Pornind de la acest postulat care a schimbat faţa pescuitului sportiv modern, trebuie să constatăm că nu mai este loc pentru poveşti. Daţi pagina şi vă veţi convinge, în cele peste 200 care urmează, că trăim într-o lume în care diferenţa dintre pescarul ce mânuieşte rubeziana şi cel care face acelaşi lucru cu o lansetă de baitcasting este aceeaşi ca şi cea dintre un jucător de golf şi unul de tenis. Dincolo de această constatare este realitatea care ne convinge că trebuie să fim informaţi dacă vrem ca pasiunea noastră să supravieţuiască în jungla comercială în care care ne-am aventurat de bună voie, căutând trofeele.

Chiar aşa, daţi pagina şi vă veţi convinge că aici veţi afla mereu unde este nordul.

Postat de pe 12 Aug 2012, in categoria FARA PLASE. Poti urmari raspunsurile la aceasta postare prin RSS. You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

LASA UN COMENTARIU

Log in | Gabfire